Distinse pisicute, iubiti motani, humani...
A trecut ceva timp de cand nu am mai povestit cu voi, dar stiti si voi cum e viata de pisica: trebuie sa dorm, sa mananc, sa ma spal, sa redecorez niste perdele, poate chiar si o canapea, sa dorm, sa imi impiedic stapanii prin casa, sa vanez luminita verde de la laser, sa mananc, sa dorm iar... e foarte greu pentru mine, un simplu motan, sa imi indeplinesc toate obligatiile zilnice.
Stiu, multi dintre voi veti spune ca sunt Bossulica, prima pisica angajata din Romania. Nimic nu imi sta in cale. Pot face orice doresc mustatile mele (mai putin sa îimi curat litiera singur), dar cateodata timpul nu imi ajunge ca sa mai scriu cate un articol pe blog. Am atatea ore de dormit....
Zilele trecute stateam pe canapeaua din living si ma gandeam ca ar fi timpul sa va povestec putin din ultimii 3 ani (care, apropos, au fost extrem de solicitanti pentru codita mea), asa ca, voila!
Ei bine, veti intra putin in mintea mea de pisica pentru o perioada lunga, asa ca va sfatuiesc sa stati pe aproape. O sa va povestesc cum am ajuns din prima pisica angajata din Romania in prima pisica care are angajati, cat de greu a fost drumul ca sa ajung un adevarat antreprenor, ce produse folosesc mai nou si ce recomand pentru blanosii galanti si felinele gratioase, cum a fost procesul de mutare in casa noua (aici va fi interesant, am un etaj intreg doar pentru mine), cum mi-am petrecut o vacanta prelungita la munte, de cateva luni bune (am invatat sa ma urc in copaci, dar nu sa si cobor), cum au decurs vizitele la veterinar si multe alte activitati pe care le-am sabotat sau desfasurat.
Ca sa nu va mai plictisesc, mai bine fiti cu ochii pe urmatorul articol. Va promit ca veti fi numai urechi si mustati.