V-am spus că mi-am petrecut o vacanță binemeritată la bunici, la țară?
Bine, nu a fost chiar vacanță...au fost câteva luni departe de stres și de agitația orașului. Sau cel puțin așa am crezut când am plecat din București.
De pe vremea când eram încă un pui de scottish fold am fost plimbat peste tot: la munte, la mare, la veterinar, la emisiuni. Dormeam tot timpul în mașină și când ajungeam la destinație exploram tot ce era de explorat, de la perdele până acoperișuri. Am mai fost la bunici, la țară, în vacanțele de Paști și de Crăciun, dar nu am avut niciodată ocazia să mă îmbrac în Micul Explorator și să merg prin vecini. Acum am avut ocazia perfectă să iau viața în lăbuțe și să mă împrietenesc cu toate animăluțele din grădină.
Cum am început? Am prins ușa deschisă și am ieșit din casă. Pe trepte dormea ditamai blănosul alb, cam cât China de mare. M-am uitat la el lung, l-am analizat și fix când am încercat să îl ocolesc fără să-l trezesc, a strănutat. În următoarea secundă eram cocoțat pe niște scânduri, într-o magazie, iar Domnul Blănos Mare se uita mirat la mine. Așa frică nu cred că am întâlnit în viața mea. Peste câteva ore nici nu mă mai băga în seama, nici măcar când mieunam la el. Era supărat pe mine că nu am vrut să mă joc cu el.
După incidentul cu Domnul Blănos Mare am ajuns în curtea găinilor. Știți ce am găsit acolo? Doi purcei mari care mâncau non-stop, o grămadă de găini urâte și ciufulite, un cocoș care a sărit în capul meu de cum am intrat pe poartă și o echipă de fotbal de curcani care se tot mirau de frumusețea mea. Am încercat să stau de vorbă cu toți, dar fugeau de mine bezmetici ca oamenii când văd un dinozaur. Sau cel puțin așa cred că fug oamenii când văd un dinozaur. Foarte prost crescute păsările astea, doar purceii au grohăit de câteva ori la mine, dar au adormit imediat și ei.
Așa că am plecat prin livadă, și cum mergeam eu așa, liniștit, am văzut o veveriță. A scăpat o nucă când m-a văzut și nu am putut s-o prind din urmă să i-o înapoiez. Cine s-a întors acasă cu ditamai nuca în gură?
Mai târziu m-a luat bunica cu ea la oi. Venise ora mesei pentru ele. Am mieunat la ele, iar ele au comentat înapoi la mine. Nu știu ce au zis, că nu am înțeles, dar mi-am găsit o ascunzătoare perfectă acolo. Am inspectat fiecare colțisor din grajd și din podul cu fân. Loc mai bun de dormit ca acolo nu am găsit nicăieri.
Apoi am făcut cunoștință cu Bobby, pichinezul străbunicilor. Nici nu m-a băgat în seama pe mine, în schimb avea o problemă cu oamenii și cu Domnul Blănos Mare. Nu îi suporta, dar nici curaj să-i înfrunte nu prea avea. L-am citit imediat și l-am lăsat în pace.
Primele două zile din vacanța prelungită au fost...ciudate. Nici acum nu înțeleg care e treaba cu găinile și cu curcanii aceia bezmetici, dar nici nu vreau să aflu.